Zile cu soare pentru cultura română

Nucleul culturii băcăuane a vibrat de idei luminoase în zilele de 22 şi 23 ale lunii aprilie, 2016, primind în aer de sărbatoare feţe de seamă ale artei sub toate formele ei. Un şir de “Întâlniri esenţiale” a concentrat frumosul în clipe memorabile, petrecute în compania unor minţi alese, capabile de a cuprinde în cuvinte simple esenţele sofisticate ale sufletului de artist. Limita spaţiului fizic, în care sălăşlueşte de 25 de ani amintirea celui ce va fi mereu marele sculptor George Apostu, a reuşit să cuprindă infinitul, găzduind în planul fizic cuvinte dăinuitoare, discursuri de o nemărginită înţelepciune şi idei suspendate în atemporalitate, ce alcătuiesc universurile personalizate ale unor, aparent, simpli oameni. Deşi creaţi din acelaşi lut ancorat în planul material al existenţei, pe chipul lor străluceşte lumina unei gândiri alese, semn al unui spirit liber, ce nu-şi află bariere în condiţia umană.

expozitie

Bucuria adunării culturale a fost încununată de sărbatoarea religioasă a Sfântului Gheorghe, încuviinţând uniunea artei cu divinitatea într-o atmosferă senină, în care se respira prospeţimea frumosului. Un freamăt lin însufleţea decorul, ţesând impresii şi întrebări închinate dimensiunii sufleteşti a celui ce şi-a proiectat simţirile în ceramică. Obiectul expoziţiei îşi oglindea texturile în ochii noştri ce pătrundeau şi se lăsau pătrunşi de vibraţia surdă a operei. O prezenţă tăcută, care se remarca printr-o discreţie elegantă, ce grăia sinceritate şi profunzime, ni se dezvăluia fără protest, lăsându-se sustrasă din natura propriei firi. Părintele creaţiei dinaintea noastră ni se revela sfios, cugetând în tăcere. Îndura a fi expus în lumina admiraţei, fiind revărsate asupra-i valuri de laude izvorâte din cuvinte alese, rostite de cei mai capabili în a comenta arta. „Amar”, aşa cum şi-a numit expoziţia, părea că-l lovesc pe dinăuntru aprecierile, simţind că-i tulbură ecoul sufletesc propria-i prezenţă în carne şi oase în faţa publicului. Talentul picurat pe lucrul în ceramică ar fi fost, poate, suficientă dezvăluire a eului său. Astfel, Emil Cassian Dumitraş a fost zugrăvit în cuvinte de către istoricul de artă Vasile Duda, şi de către poetul Val Mănescu, despre sine însuşi lăsându-şi opera să cuvânteze în taină.

Într-un alt plan, cu nuanţe intime, se contura imaginea dulce a muzicii pe ritmuri de Vivaldi, Bach sau Mozart, mângâind imaginaţia ascultătorilor. Sunete de vioară răzbeau în centrul sufletului, vibrând în noi trăirile precum coardele atinse de arcuş. Cvintetul „Grupetto” picura în aer note măieste, dând tonul unor discuţii ce aveau să încarce atmosfera de plină vitalitate. Spirit volubil şi minte ageră, închegate într-o apariţie impecabilă, înfăţişau un oaspete de seamă, reprezentant al sucesului dobândit prin cultivarea talentului. Clipe însufleţite s-au scurs prea repede în compania lui Alexa Visarion, regizor de teatru şi film, scenograf, eseist, scenarist şi profesor universitar. Discursul său pe tema „Timp, atitudine, conştiinţă” a alternat cu momente de umor, pătrunse de amintire. Totul se transformase în poveste, prin regizarea experienţelor din viaţa unui om al cărui destin produce comori. Comori precum „Înainte de tăcere”, „Înghiţitorul de săbii”, „Năpasta”, „Punct şi de la capăt”, „Vinovatul”, „Luna Verde”, „Ana” şi alte dovezi ale unei cariere excepţionale, ce se distinge printr-o apreciere unanimă.

Regizorul și scenaristul Alexa Visarion împreună cu Echipa EduSoft

„Pe urmele lui Apostu” am păşit şi de această dată în cadrul manifestărilor „Zilelor Centrului de Cultură Apostu”, scuturând de praf latura artistică ce zace în fiecare dintre noi, uitată de multe ori în rutină. Evenimente de excepţie şi oameni înzestraţi, totul în decorul artistic al unui spaţiu prestigios, ce reprezintă leagănul frumosului într-o lume a artei.

Gabriela Tăbăcaru